Blogul lui Ionut Pepenar

Aseara am avut 2 senzatii foarte puternice. Dar sa o luam in ordinea logica: invatam. La birou, cu pixul in mana, foile in fata, subliniind ce era nevoie, la lumina veiozei mobile (sau flexibila, cum sa-i zic?) de pe birou. I era in bucatarie, tocand niste legume pentru o mancare buna, ca o sotie iubitoare, care vrea sa-i lase sotului ceva de mancare cand el invata/lucreaza. Revenim. Invatam, I gatea. Din bucatarie venea un miros imbietor, dar si zgomotul cutitului pe fundul de lemn. M-am trezit ca ma uit in gol si ma transpun in trecut, cand eram elev si invatam la lumina veiozei de pe birou (aveam un bec mai mic si puteam economisi lumina, nu pentru mediu ci pentru ca era scumpa). Cred ca am stat asa cateva minute bune gandindu-ma la perioada in care invatam, elev fiind.

Doua ore mai tarziu, exact aceeasi imagine: eu la birou, veioza tot acolo, lumina bate din stanga, asa cum am invatat de mic. In dreapta, cana de cafea. Plina pe jumatate. Asta la ora 23:45. Plus paharul de Fanta (da, fara un pahar de fanta sau cola nu pot sa invat de cand ma stiu ). Liniste pe strada, liniste in casa. In surdina canta Romanticul. Iar senzatie de deja-vu. Sesiune, invatat noaptea, cu cafeaua langa mine, pana spre dimineata. Singura diferenta era lipsa scrumierei si a tigarilor. Inca vreo cateva minute de amintiri, apoi inapoi la birou.

Hm… Nu sunt nici elev, nici student. Desi poate intr-un fel mi-ar place sa fiu. Dar imi place viata de acum. Mult. Imi plac insa si momentele astea care te iau prin suprindere, te uimesc puternic si apoi dispar…

Posturi (aproape) asemanatoare:

1. mai stii sa scrii? Ieri ma intrebam daca a aparut blogul prea tarziu, amintindu-mi...
2. lumina, depinde cum vrei sa o privesti suna un pic abstract, dar cand am vazut-o cum razbate...
3. declar solemn! De recitat solemn la inceperea zilei de munca! Iubesc...