Blogul lui Ionut Pepenar

Vorbim de cumparaturile online.

Studiul realizat de Daedalus Millward Brown a constat într-un sondaj online pe un eşantion de 3.637 persoane care au efectuat achiziţii online în ultimele 12 luni.

Sursa pozei (clic pentru varianta marita) si a cititatului dar si locul unde puteti citi mai multe detalii:  Top 10 produse achiziţionate pe Internet.

Se pare ca sondajul e facut in Romania:

Totodată, achiziţiile online sunt mai populare în cadrul persoanelor din Bucureşti şi, în general, în cadrul celor cu venituri ridicate.

In acest caz clasamentul devine chiar foarte interesant, procentele pentru primele 5-6 locuri sunt foarte apropiate, in conditiile in care acum cativa ani erau pe primele 2 locuri cd-urile si cartile, restul erau cu muuult in spate.

Ce parere aveti? Credeti ca e posibil ca romanii sa-si fi schimbat atat de mult obiceiurile de a cumpara online? Sa intre Romania in alta etapa si sa inceapa romanii sa aiba mai multa incredere in Internet si solutiile oferite pentru cumparaturile online?

Nu stiu de ce dar postul de acum 2 zile despre telefon si bunul simt a provocat o gramada de reactii pe mail, la care nu ma asteptam si de la oameni de la care nu ma asteptam.

Totul e ok,  pur si simplu postul se voia o discutie generala, care a fost declansata de un banal telefon. Stiti cum sunt eu de-mi trec ideile prin cap ca prin gara de nord si din cand in cand mai suiera cate unul… Acum a suierat asta, pur si simplu

Ideea e simpla, in urma acelui telefon, mi-am adus aminte de “ghidul bunului simt la telefon”, o idee pe care o aveam de acum vreun an. Iar in urma mailurilor de ieri mi-am amintit de un alt draft de pe blog, pe care-l tineam de mult cam de prin martie, cred, poate tocmai din cauza subiectului. Iata-l mai jos:

Ca blogger sunt sigur ca ai avut momente in care ai zis  “ca-ti bagi picioarele” si spui ce ai de zis. Si dupa cateva secunde, minute, te-ai razgandit. Ai vrut sa zici ceva de rau de cei din jur, de serviciu, de prieteni, de ceva ce te-a suparat. Insa ti-ai dat seama ca ai putea declansa “bulgarele de zapada”. Si te-ai oprit, desi ti-ai tot spus ca e ceva temporar, ca vei spune tot ce ai pe suflet, ca doar ai curaj.

Ce ne opreste sa spunem lucruri pe care vrem sa le spunem? Teama? Teama ca deranjam? Ca ne pierdem jobul? Prietenii? Ca ramane scris?

Daca e cineva care nu a avut aceasta “cenzura” personala “sa ridice mana sus”

Ce ziceti? Va astept comentariile!

Cei de la Adevarul s-au gandit sa inlocuiasca martea cartea cu care vand ziarul cu un DVD. DVD cu desene animate, clasicele Tom si Jerry. Asa ca au bagat la greu reclama despre aceasta campanie, dar au fost tare tematori cand au scos ziarul de azi… De la 5 chioscuri am primit acelasi raspuns: “domne, nu stiu ce a fost in capul lor, a fost un tiraj foarte mic, la 7 s-au terminat deja”.

Asta inseamna ca ori deja toti romanii au dvd player sau calculator (ceea ce e imbucurator) or chiar au scos o editie limitata cei de la Adevarul (ori sunt multi nostalgici ).

In alta ordine de idei: stiti cum iti dai seama ca vine iarna si Craciunul? Apar afisele cu Stefan Banica Jr., Aurel Moldoveanu si Hrusca. Da, alea cu colinde si alte concerte

Am mai scris despre Sushi, am arat si cum arata cele facute de mine.

De vreo doua saptamani aveam pofta. Am vazut in Mega Image sushi la cutie. Exact ca cele facute de mine, cu 30 lei pentru 6 bucati. SASE bucati! Pai la banii astia iti fac cel putin 15-20. Stiu, pare greu de crezut, mai ales ca romanii nu fac sushi. Dar e atat de simplu! Totul e sa stii cateva secrete si sa ai curaj sa faci. Sa nu te gandesti ca sushi e greu de facut. Ok, trebuie sa recunoastem ca in Romania sushi nu e cu peste crud. Nici la mega image nu e.

Maine revin cu reteta, pe blogul de gatit. O sa revin si cu un update aici. Am revenit, asta e reteta de Sushi ieftin la tine acasa!

Ideea e sa stiti ce urmeaza. Si sa stiti ca e foarte usor, sa nu va mai ganditi ca sushi e greu de facut. Credeti-ma.

Mihai, merci mult pentru sfaturile de acum un an, fara tine nici eu nu aveam curaj.

As vrea sa fiu si eu pentru tine Mihai, asa cum a fost si el pentru mine

trebuie sa recunosc, titlul a fost scris cand am fost suparat, deranjat, jignit, enervat, de un telefon primit intr-o seara de octombrie.

O sa incerc sa spun cam ce nu “se pupa” cand vorbim de telefon (nu conteaza daca mobil sau fix) si bunul simt. Si nu vorbesc de vorbitul in public al unora, de tipatul mai exact, sau de detalierea problemelor personale, etc.

Nu, vorbesc despre cum ar trebui sa initiezi un apel, de exemplu.

In primul rand, bunul simt striga, de unde o fi el… PREZINTA-TE!

Apoi sopteste: INTREABA DACA DERANJEZI!

Si mai ales, cand suni, suna o data, cel mult de doua ori (nu ma refer la numarul de taraituri, ma refer la de cate ori suni). In nici un caz NU SUNA DE 4 ORI IN 3 MINUTE! Omul poate fi: la volan, la WC, in pat cu sotul/sotia, la film, la teatru, la opera.

Daca ti se spune ca nu ai decat 2-3 minute la dispozitie, gandeste-te inainte daca cele 2-3 minute iti ajung pentru problema ta. Daca nu, CERE-TI SCUZE si INTRABA CAND POTI REVENI! Si revino atunci cand ti se spune!

Chiar daca suni un coleg de un nivel inferior tie, intelege ca are si el o viata a lui si ca poate il deranjezi. Si ca poate nu are chef sa vorbeasca.

In plus, imi amintesc cand lucram in customer care pe date si terminasem programul de vreo 3 ore si era la petrecerea unui prieten, intr-o sambata seara. Bausem si eu niste pahare de vin si ma bucuram de moment. Si ma suna un tip de la “voce” si ma intreaba ceva. “Mai baiete, sunt intr-un bar, suna-ma maine, sigur te pot ajuta de la 8 dimineata, dar nu acum”. Dar el nu si nu. Pana nu i-am zis ceva de sef-su’, nu s-a lasat. Stiu ca eram uimit si ma intrebam ce s-ar fi intamplat daca eram si mai ametit si spuneam vreo prostie pentru client?

Daca tot deranjezi pe cineva la ore mai tarzii decat programul de lucru (desi e valabil si pentru programul de lucru), nu te astepta la reactii “de iubire” daca intrebi ceva ce trebuia sa stii cu  mult timp inainte. Iar inainte sa-l reclami pe saracul om la sef, intreaba-te cine e “pacaliciul” sau “tupeistul”. Nu cumva esti chiar tu?

Sunt doar cateva idei, restul le primiti de obicei in cei 7 + multi ani de acasa si din dezvoltare personala (de ex. daca esti intr-un birou si suna un telefon langa tine, civilizat si de bun simt este sa raspunzi, sa te prezinti cu numele intreg – a.i. sa inteleaga cel ce suna ca nu esti cel pe care il astepta sa raspunda si sa spui ca al tau coleg nu e la birou, dar poti prelua tu un mesaj, daca se doreste).

Tu ce idei mai ai? Facem impreuna un ghid?

Un flow funny, care “made my day”

clic pentru varianta marita

(nu stiu sursa, e primita pe mail)

Cand am luat broastele, erau cat o moneda de 5 lei veche, cea de aluminiu de pe vremea “aia”. Nu m-am gandit nici o clipa ca vor creste.  De fapt mi-a trecut prin cap ca vor creste un pic, dar nu ma gandeam ca o sa ajunga mai mari decat palma mea (cu tot cu degete, da? ). Le-as mai fi cumparat daca stiam ca o sa schimb 4 acvarii pentru ele? Sau ca voi schimba apa aproape saptamanal? Ca va trebui sa le dau de mancare in medie de 3 ori pe saptamana? Probabil ca nu. Regret? In nici un caz. Doar ca ma gandesc ce o sa ma fac cu ele in viitor.

Cand m-am apucat acum aproape 3 ani de invatat pentru CIM, ma gandeam ca va fi asa de greu sa inveti seara, dupa serviciu? Ma gandeam ca nu voi putea da mai mult de 2 examene pe sesiune si ca va fi atat de multa materie? Ma gandeam ca va fi atat de greu sa stai acasa in weekenduri sau in concediul de odihna si sa inveti, cand prietenii ies la o bere fara tine si se distreaza? Nu, nu m-am gandit la asta. Daca ma gandeam, probabil ca nu ma mai apucam. Regret? In nici un caz. Doar ca e destul de greu, insa stiu ca ma ajuta si ma va ajuta ce citesc. Ma ajuta sa ma dezvolt, sa inteleg lucruri, sa-mi schimb idei, atitudini, perceptii, pareri.

Sunt multe lucruri in viata pe care le facem fara sa ne gandim prea mult la ce inseamna pentru viitor. De multe ori spunem “daca as fi stiut…”. Oare chiar asa sa fie? Daca am fi stiut dinainte am fi facut altfel?

Tu ce zici, daca ai sti dinainte, ai mai face?

Am inceput acest post acum (da!) 10 luni. Deja de atunci facusem primii pasi pentru aplicatiile free si mai ales portabile (cele pe care nu mai trebuie sa le instalezi pe calculator). Sunt doua lucruri diferite, care pentru mine insa acum au ajuns un tot unitar.

In momentul asta, acasa am doar windows-ul cu licenta (inca nu vreau sa trec pe linux – desi Ubuntu sta frumos pe cd chiar langa calculator) restul… In mod normal aici urma: restul e cu “licenta”, crackuit, etc.

Supriza sau nu, chiar nu e asa. Restul softului de calculatorul meu e freeware. Plus cateva programe shareware, pentru ca inca ma gandesc daca merita sau nu si le compar cu alte freeware care fac cam acelasi lucru.

Ma gandesc sa-mi iau niste soft-uri pentru hobby-ul legat de fotografie, dar momentan e doar o idee, mai ales ca am aflat ca exista niste soft-uri “open source” care m-ar putea ajuta.

Din motive de venituri DAR si de educatie (poate nu va aduceti aminte de oameni plecand de la serviciu cu suruburi, hartie igienica, etc – eu nu stiu decat din povesti, recunosc), romanul e obisnuit sa fure. Cand a aparut ultimul album Vama, online, eram la munte, conectat prin GPRS. Abia am asteptat sa dau de broadband la intoarcere, ca sa cumpar si sa download-ez albumul. Cu bani, da? Cand am povestit aminitirile din vacanta mi s-a spus ca nu am ce face, puteam sa mai astept cateva zile si il luam de pe DC. Ce sa mai zic, daca Dobro si Craio promoveaza, sub ideea veveritei, FURTUL de pe DC? (da, ii ascult zilnic, la radio, in masina, pentru muzica pe care o dau si pentru ceilalti participanti la emisiune, nu pentru ei neaparat)

Revenind la idee, exista de ex. portableapps pe langa multe alte site-uri de softuri portabile (doar cautati pe google “portable apps”). Soft-uri care fac acelasi lucru ca cele “obisnuite” (dar cu bani), insa fara sa coste nimic. De ex. CDBurnerXP poate fi folosit in loc de Nero, OpenOffice poate fi folosit in loc de MSOffice si tot asa.

Asta in cazul in care nu vrei sa platesti pentru software. Pentru ca nu ai bani sau nu vrei. Daca insa ii ai, ia-ti ce vrei. Dar nu fura, cumpara.

Tu cat platesti pentru aplicatiile pe care le folosesti?

P.S. Pentru ca discutiile offline au fost dure, da, mai downloadez si eu carti, dar nu de pe torrents sau dc, dar si mai important, nu promovez asta. Plus ca am softuri platite pe calculator. La fel si muzica.

Banuiesc ca toata lumea a auzit de analiza SWOT, analiza punctelor forte (strengths), a punctelor slabe (weaknesses), a oportunitatilor si a amenintarilor (threats). De obicei analiza se face cand vorbim de companii, indiferent de marimea lor.

Mi-am adus aminte zilele astea de un interviu pe care l-am avut la un moment dat, in care am avut ca tema sa-mi fac o analiza SWOT, dar din punct de vedere business. Recunosc ca am reusit sa gresesc cu brio atunci, pentru ca nu am inteles ca SW e ceea ce tine de mine, iar OT-ul tine de altii, nu de mine. Si am luat si eu un model de la o prietena si am lucrat pe acel model, fara sa gandesc prea bine ce si cum.

A urmat apoi bineinteles, in succesiunea logica, amintirea cu SWOT-ul personal pe care am decis sa mi-l fac acum cativa ani, cand am decis sa fac o schimbare importanta in viata mea. O analiza cu succes, care m-a facut sa inteleg cat de important e sa ne analizam periodic. Si, daca putem (si nu avem de ce sa nu putem), sa cerem si un feedback 360 de la prieteni, familie, colegi, sefi, subalterni. O analiza SWOT pe care sa ne-o faca ei. Ale carei rezultate sa le punem cap la cap si sa tragem o concluzie.

Sa va zic un pic de analiza asta personala.

In primul rand trebuie sa fii sincer cand faci o astfel de analiza.

Apoi, tot important, sa o faci in scris. Imparti o hartie in 4 cadrane, sus pui punctele tari si slabe, jos oportunitatile si amenintarile.

Apoi imparti fiecare cadran in 2 parti verticale. O prima coloana ingusta, unde sa pui numere, a doua larga, pentru a putea scrie ce ai de scris. (revin cu detalii)

Sa le luam pe rand:

Punctele forte: Sunt cele pe care le poti controla si le poti “capitaliza”, cum ar fi educatia acumulata, talentele pe care le ai, experienta acumultata, skill-urile (indemanari suna cam aiurea acum) pe care le ai de a interactiona si relationa cu altii, felul in care comunici, cat de sociabil esti, cat de organizat etc.

Punctele slabe: Sunt punctele negative pe care la fel, le poti controla si pe care le poti imbunatatesti daca lucrezi la asta. Ca tot am dat mai sus niste exemple, ar putea fi lipsa de experienta intr-un anumit domeniu, lipsa talentului de a vorbi in public sau chiar frica de a o face, faptul ca te enervezi rapid, nu stiu, irascibilitate crescuta, etc. Important e sa fii sincer si sa ii rogi si ceilalti care-ti fac analiza sa fie sinceri. Chiar daca poate fi cam dureros si brutal, chiar daca nu e placut, trebuie sa fii cinstit cu tine, pentru ca numai asa poti sti ce poti imbunatati la tine.

Oportunitati: Sunt acei factori externi/conditii pozitive de care poti beneficia, cum ar fi posibilitatea unui curs la serviciu pe care sa-l poti face si astfel sa inveti sa comunici mai bine. Ar putea fi posibilitatea de a te muta intr-un oras nou unde nu te cunoaste lumea si sa incepi totul “de la zero”. Exemple sunt, doar trebuie sa le cauti.

Amenintari: Sunt acei factori externi/conditii negative pe care nu le poti controla dar care te influenteaza. Nu stiu, mediul, felul de a fi al prietenilor, atmosfera tacuta de la birou, care nu te ajutea sa te dezvolti, etc. Nu vreau sa intru in prea multe detalii nici aici pentru ca ar insemna sa dau detalii din analiza mea. Insa acum ca stii despre ce e vorba, sunt sigur ca poti gasi singur(a) amenintarile din jurul tau.

Daca iei in serios analiza si scrii toate punctele forte si cele slabe, dar si oportunitatile si amenintarile, iti poti da seama unde esti, in ce pozitie te afli, daca si ce trebuie si poti schimba. Daca de exemplu sunt mai multe amenintari decat oportunitati (nu neaparat ca numar dar si ca valoare), e clar ca nu esti acolo unde trebuie (nu ma refer la loc fizic neaparat, da?).

Ca am mentionat “valoare”, spuneam mai spre inceput de acea coloana mai mica din fiecare cadran. Spuneam ca e un loc pentru numere. Dupa ce scrii tot ce ai de scris (fara sa te gandesti la o ordine anume, ordine a importantei sau alta ordine), da fiecarui aspect o nota. Poti da de la 1 la 10, unde 10 e cea mai importanta, iar 1 cea mai putin importanta. De fapt un clasament, ca sa fiu mai exact. Astfel iti vei da seama (la final) ce e important, unde trebuie lucrat si cat si cum.

Sunt niste idei din propria-mi experienta. Pe mine m-au ajutat.

Tu ti-ai facut pana acum vreo analiza SWOT? Incerci?

Sau mai bine zis Digital Advertising, ca la “ei” a inceput.

The Banner Campaign that Started a $24 billion Business, and Got a 78% Click-through Rate
For us, it started with a speech. It was May 1994, and Ed Artzt, the chairman of P&G at the time, made his landmark speech at the 4A’s meeting in White Sulphur Springs, WV calling for marketers and their agencies to dive headlong into the “new media” revolution or be left behind.

Lectura placuta.