Blogul lui Ionut Pepenar

Ieri ma intrebam daca a aparut blogul prea tarziu, amintindu-mi de perioada jurnalelor scrise. Mi-am dat seama ca noi nu prea mai scriem. De mana, la asta ma refer. Totul e pe calculator. Sau aproape totul. Mi-am dat seama ca am ajuns sa pot scrie la tastatura in timp ce vorbesc cu altcineva si sa ma uit in ochii acelei persoane. Dar… Cand scrii de mana e altceva. Cand invatam la lumina veiozei de birou, notand diferite lucruri din carti, traim senzatii “extreme”: scriam pe hartie mult Mana ma durea, nodul de la degetul mijlociu se umfla din cauza presiunii pixului. Era altceva.

Oare acum cat de mult se mai scrie? Multe teme se fac la calculator si apoi se printeaza. Lumea cumpara carti pentru invatat si nu mai noteaza la cursuri. Xerox-ul e acum atat de ieftin sau multi au acces de la birou incat nu mai are rost sa mai copiezi cursul de mana.

Copy-paste-ul se face acum mult mai usor pe calculator decat sa stai sa il faci de mana. Ajungem atat de legati de calculator incat atunci cand trebuie sa incepem sa scriem pe hartie ne blocam (nu e cazul meu, vorbeam in general ).

Cred ca in ultimii 10 ani, din tot ce am scris, doar 10% a fost scris pe hartie. Restul a fost digital.

Ieri ma intrebam cum ar fi fost sa am acces la informatie (si implicit la calculatoare) inca din copilarie. Mi-ar mai fi fost asa de usor sa scriu cu pixul ca acum? Sau as fi avut dificultati, asa cum au destul de multi copii/liceeni. Aici nu mai vorbesc de gramatica, pentru ca e cu totul altceva. Vorbesc de dificultatile intampinate de multi in a tine un pix/creion in mana si de a-l manui cu usurinta…

Posturi (aproape) asemanatoare:

1. tu mai scrii scrisori? Nu, nu e-mailuri. Scrisori. Din alea prin posta. Ziceam acum...
2. revenire: de ce scrii pe blog? Nu as fi scris daca nu as fi vazut in...
3. auzi, tu scrii si pentru tine? Stiu, iar o intrebare ciudata in titlu. Da' sincer...