Blogul lui Ionut Pepenar

Cum orice lucru bun trebuie sa fie insotit si de ceva mai putin bun, in urma excursiei minunate din weekend am reusit sa racesc cu brio. Nu cu febra mare, nu… doar cu gatul. Care ma doare de mor. Si nu mai am voce. Ca despre asta voiam sa vorbesc. Sa scriu, mai exact.

Deci momentan nu mai pot vorbi, dar pot sopti. Si e distractiv pentru altii dar (uneori) distractiv si pentru mine. Cand vorbesc in soapta, unii raman un pic blocati si in loc sa-mi raspunda normal, imi raspund soptit. Iar cand ii intreb “Auzi, da’ tu de ce soptesti?” raman surprinsi si apoi incep sa rada.

Si acum stau si ma intreb ce ii face sa sopteasca?

Posturi (aproape) asemanatoare:

1. o poza, o mie de cuvinte Mi se intampla destul de des in ultimul timp sa...
2. gata, m-am decis :) Asta apropos de schimbarile pe care le speram surpriza...
3. Vreau sa fiu presedinte de stat Asa am declarat la 4 ani, foarte convingator. Nu mi-as...