Blogul lui Ionut Pepenar

M-am uitat la ceas. Deja intarziase 20 de minute. Nu aveam chef de nimic, sperasem sa vina la timp, sa mancam repede o ciorba, sa vorbim un pic despre afacere, sa batem palma si dupa aia sa plecam. Din pacate intarzia. Imi zisesera prietenii: bai, nu te baga in seama cu el, e din aia pe care nu ii suporti tu deloc, cei ce intarziere cu nesimtire si care te suna doar dupa 30 de minute, spunandu-ti, pe un ton grabit: “salut, vezi ca mai intarzii si eu vreo 10 minute”. M-au apucat nervii. Am decis sa ma calmez cu niste, alta decat cea de la restaurant, care era iritanta rau. Unii totusi apreciau urletele artistice ale divei: “Esti sufletul meu, esti viata mea!”. Cautand ipod-ul in rucsac am vazut langa masa un baton de ciocolata de la Mars. Fuck! L-as lua dar nu pot, ca stric tot ce am facut pana acum cu slabitu’. Doar sunt la cura. Starea de nervozitate a crescut in intensitate. Nu mi-a fost greu sa ajung la un apogeu cand am vazut cum niste pusti sau ridicat de la masa dupa ce mancasera doar un sfert din mancare. Era alegerea lor, platisera deja. Dar nu m-am putut opri din a ma gandi la documentarul ala cu marea foamete din Africa. Fuck! Macar de-ar fi venit baiatul ala la timp. N-as mai fi avut nici un nerv azi.

Posturi (aproape) asemanatoare:

1. ceas inteligent Americanii, japonezii si romanii isi doteaza fabricile cu un ceas ...
2. Super oferta! 7.2 Mbps de minute si/sau Pentru a nu fi acuzat ca sunt rautacios, nu o...
3. Ti-a zis cineva azi… Nu vreau sa spun mai nimic despre acest link, doar...