Blogul lui Ionut Pepenar

Acum 19 ani, in cantonament fiind, am aflat de inceputul Revolutiei. Desi inca nu aveam buletin (dar urma sa-l iau in curand) stiam despre ce e vorba. Si am inceput sa sper. Am inceput sa visez. Am inceput sa cred ca o sa ne fie mai bine. Ca o sa avem un viitor de succes.

Acum avem de toate, de cumparat. Ce vrei si ce nu vrei. Avem si bani cu care sa cumparam, totusi, nu contest. Avem insa si credit bancar. Si oameni catre traiesc de pe o zi pe alta. Oameni care se ingroapa in datorii, sperand la mai bine, fara insa nici o sansa.

Nu avem insa o democratie adevarata (sau e una prost inteleasa), nu avem o educatie a civilizatiei, nu avem cultura bunului gust. Nu avem multe. Si cand Brucan zicea sec si pe un ton dispretuiotr ca abia peste 20 de ani vom intelege ce e acela exercitiu democratic, il injuram cu totii si spuneam ca nu are dreptate. Iata ca nu mai e decat un an pana ajungem la terminarea celor 20 de ani…

Ar trebui sa-l injuram pe Brucan pentru ca ne-a dat sperante. 20 de ani sunt totusi prea putini… Trebuia sa “liciteze” mai mult.

Au trecut 19 ani de cand a inceput Revolutia. Ma uit in jur… Lumea a uitat. (Aproape) toti am uitat. Chiar daca am luptat pentru acea Revolutie (fiecare in felul lui), am uitat de ce am luptat. Sau ce teluri aveam.

Ca o paranteza, la fel e si cu Fat-Frumos, Mos Craciun. Uitam de ce credeam in ei cand eram copii.

Au trecut 19 ani…

Posturi (aproape) asemanatoare:

1. atunci jucam fotbal, acum joc Hattrick Pentru ca am inceput cu fotbalul, sa va zic cum...
2. ce faceai acum 18 ani? Nu uita.. Chiar daca lumea a inceput sa uite....
3. acum un an… ...